Pe langa utilitatea sa religioasa, busuiocul contine o sursa importanta de fier, calciu, vitaminaA, vitamina B6, magneziu si potasiu. In plus este cunoscut si in gastronomie, fiind un condiment apreciat pentru savoarea pe care o da mancarurilor.
Culturile vechi precrestine il consiederau o planta sfanta si il foloseau in ritualurile religioase, cum este folosit si acum. Aghiasma este de fapt un macerat de busuioc.
De asemenea, cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfintita pentru alungarea spiretelor rele sau pentru sfintirea locurilor. O alta intrebuintare a acestei plante este la icoane, unde are rolul de a atrage protectia divina asupra casei si a celor ce locuiesc in ea.
In ceea ce priveste actiunea medicala a busuiocului, aceasta se rasfrange asupra celulelor hepatice. Prin consumul de ceaiuri de busuioc, sau chiar de busuioc verde sau uscat, celulele hepatice sunt stimulate sa produca o cantitate mai mare de enzyme, ajutand la o mai buna functionare a ficatului. Mai mult decat atat, planta ajuta ficatul sa mentina un nivel optim de glucoza in sange, fara sa produca variatii de glicemie. Un alt beneficiu al ceaiului de busuioc este incetinirea asimilarii zaharurilor. Uleiul de busuioc elimina atacurile de panica si oboseala. In plus, creste capacitatea de concentrare, ascute simturile si limpezeste mintea.
In ciuda faptului ca pentru romani busuiocul era simbolul tradarii, in Italia a ajuns simbolul iubirii. Tinerele fete purtau o mladita de busuioc in par pentru a arata ca isi asteapta petitorii. In unele regiuni din Italia, busuiocul este cunoscult sub apelativul “ bacia Nicola” – “saruta-ma Nicolae”. Legenda spune ca in cazul in care o femeie primeste un fir din aceasta planta de la un barbat, se va indragosti de el iremediabil. In Romania se considera ca atunci cand un baiat primeste o mladita de busuioc de la o fata, acestia sunt logoditi.
Plăcinte întoarse cu ceapă și brânză... citeste mai mult
