Ura este cel mai des intalnit sentiment in societatea romaneasca. Este indreptata impotriva a tot si toate , nimic nu pare sa ne mai imbuneze si poate duce la o anarhie cum n-am mai avut niciodata. Nu este totusi un semn rau pentru mine . Va urma apoi descatusarea fortelor creatoare.
Stiu , la inceput , vor suferi si chiar pieri cei mai buni dintre noi. Asa a fost mereu , asa este mersul lucrurilor . La temelia lucrurilor durabile nu se pot pune decat materiale de calitate .Din suferinte si sacrificii , din zbaterea agonizanta se va intrupa acea forta care va face posibila regenerarea natiei noastre ajunsa intr-un hal nemaintalnit de mizerie morala.
Eu nici n-am apucat bine sa-mi strig frustrarile azvarlite in neantul internetului fara a numi vinovatii si deja am fost catalogat drept dusman care trebuie eliminat.
Cand am vazut ca articolele mele sunt citite cu nesat mai ales de catre cei de langa mine fara sa nasca intr-insii energii benefice si ca ma urasc chiar si cei carora sistemul le face mult rau , mi-am zis ca traiesc intr-un mediu in care nimeni nu merita o viata mai buna , iar eu trebuie sa continui sa-mi refulez frustrarile in scris din motive de terapie personala.
Mi-am asteptat pedeapsa din partea sistemului simuland uimirea si disperarea pentru sansa de a le vedea date jos mastile perverse.
Intr-o lume ca cea in care am trait eu , doar invinsii pot spera.
