Despre guturai si raceli
Cauza adevarata a secretiilor nazale conform NMG - un lucru putin inteles chiar si de catre expertii NMG
Un animal care ajunge intr-un loc nou trebuie sa-l adulmece intai intensiv, ca sa vada daca e sigur si daca exista rivali sau dusmani.
Un animal care aude sau vede o schimbare sau simte ceva brusc, trebuie sa adulmece intensiv, ca sa vada daca il paste un pericol.
Un animal care este vizitat de oameni straini sau animale straine, trebuie sa le adulmece, ca sa vada ce-i cu ele.
La oameni este la fel. Omul este si el un animal cu ratiune. Numai ca omul a uitat rolului nasului. In situatii de alerta sau teritorii noi, si omul va adulmeca ca un caine, in mod automat si uneori chiar si intensiv.
Orice situatie noua si schimbare este privita ca un posibil pericol si trebuie adulmecat: un joc nou la gradinita: “oare ma descurc”? ---
trebuie sa ma duc singur la gradinita: „oare ma descurc“ ? oh, un nou tobogan: „oare nu e periculos“?
S-a schimbat gradinita: trebuie adulmecat din nou noua gradinita.
S-au schimbat educatoarele sau copii la gradinita: trebuie adulmecat ce este nou.
Copilul ajunge la spital sau la medic: trebuie adulmecat medicul, locul si in plus si situatiile noi ce apar. "Oare ce imi face medicul sau dentistul" ?
Copilul ajunge in vizita la rude sau este intr-un hotel cu parintii: trebuie adulmecat locul nou.
Cu cat copiii sunt mai mici cu atat mai des si mai intens vor adulmeca caci ei nu inteleg imediat daca despre ce este vorba si orice schimbare duce automat la adulmecat.
Cu cat copiii sunt mai fricosi, mai timizi si mai nesiguri de sine, cu atat se nasc mai multe situatii incerte, care trebuie adulmecate mai mult timp pana se stinge alarma.
Adulmecatul intensiv care tine prea mult timp sau se repeta prea des, care in natura nu exista asa de des si de mult, duce la subtierea, deci eroziunea mucoasei nazale, lucru necesar si comandat de creier. Asta se face ca sa poata trage mai mult aer pe nas si sa se adulmece mai eficient.
Cand se termina adulmecarea, mucoasa trebuie readusa la stadiul dinainte. Asta presupune secretii si inflamatie (infundarea nasului).
Cand adulmecarea s-a terminat, daca ea a tinut mai mult si a aparut ulceratia mucoasei va aparea in aceasta ordine : nas infundat, stranut, secretii nazale.
Stranutul este criza de la mijlocul faezi de vindecare si duce la curatirea nasului de mirosurile vechi. Nasul infundat este de la umflarea mucoasei iar secretia este necesara la reparatie.
Cand apare un stranut puteti baga mana in foc ca inainte a fost o situatie periculoasa sau incerta, o stare de alerta, s-a ajuns intr-un loc nou sau apa aprut persoane noi. Daca adulmecarea a durat de exemplu 4 minute, dupa 2 minute de la terminarea ei apare stranutul. Dupa stranut apar secretiile nazale. Totul dureaza 8 minute, 4 minute de starea de conflict activ (adulmecare) si 4 minute de reparatie."Raceala" trece deci de la sine. Daca insa adulmecatul a durat ore, atunci va aparea un guturai mai lung.
Ulceratia mucoasei nazale si reparatia ei dureaza cam la fel de mult, daca reparatia nu este intrerupta.
Insa reparatia (nas infundat) este intrerupta de orice noua adulmecare si in plus de medicamente.
Des mersul la doctor, datul de picaturi in nas sau folisirea de aspiratoare nazale si "batiste electronice" sunt situatii care duc la copiii mici la o noua stare de alerta si deci la o adulmecare noua. Ca urmare nasul curge din nou dar vindecarea este intrerupta si lungita.
Copilul este un animal si nu stie ce stie face mama sau medicul si nu are ratiune. El reactioneaza la orice lucru nou sau ce nu-i place in mod automat.
Daca schimbarile la copiii mici sunt frecvente, de ex. cand mamele isi cara copii peste tot (bunici, gradinita, cumparaturi, locuri noi de joaca, sanius, rude, medici, cabinete, spitale) faza de adulmecare se lungeste si asa apare automat o eroziune si mai mare a mucoasei. Raceala este deja preprogramata.
Lumea crede ca racelile bebelusilor si a copiilor mici provin de la frig, curent sau microbii din aer, insa copiii mici racesc la fel de des si vara daca sunt supusi la atatea schimbari. De fapt orice mama poate confirma ca sugarii au racit de abia cand au aparut schimbari si stari de alerta in viata lor.
Stranutatul la iesitul brusc in soare, pe care pana acum nici Dr,. Hamer si discipolii sai nu l-au putut explica este foarte logic: aceasta schimbare brusca de luminozitate este pentru animal si om ceva ce te pune in starea de alerta si deci de adulmecat automat. Cand subconstientul realizeaza ca nu este nici un pericol de la schimbarea brusca de lumina conflictul se incheie si apare stranutul.
Cat timp nu suntem raciti, mucii curg din nas catre gat. Cand suntem raciti curg de regula invers o perioada pana se infunda nasul dupa care curg din nou catre inauntru. Putini stiu acest lucru.
Cauza racelilor nu este deci nici un sistem imunitar slabit, nici alimentatia, nici curentul, nici frigul nici virusi sau microbi ci apare doar de la un adulmecat prea indelungat datorita unor stari de alerta prea indelungate.
Copiii de astazi au o viata mult mai nebiologica decat cei care traiau pe vremuri, mai ales la sat unde viata era monotona. Copiii de astazi sunt supusi la prea multe situatii, locuri si persoane noi, tellevizor, medici, etc.
Daca luati cel mai sanatos copil mic de la tara si il dati unei mame moderne de la oras, in cateva zile va fi racit ! Copilul se poate pune intr-o camera sterila si temperata si intr-o va face guturai daca il facem sa stea in starea de alerta si adulmecat prea multi timp. O mama care isi cara sugarul 3-4 ore prin oras de asa natura incat sa poata vedea imprejur, dupa cateva ore va putea face deja guturai (insa nu trebuie, caci depinde de copil si perceptia lui).
In plus copiii nascuti cu cezariene, traumatizati la nastere sau despartiti de mame dupa nastere sunt cu mult mai fricosi, timizi si vor reactiona mai intens la situatii si stari de alerta. Un astfel de copil adulmeca un pericol si la cele mai banale lucruri. De ex. la un joc la gradinita sau cand se schimba educatoarea.
Stranuturile il dau de gol. Si la adulti este la fel.
Orice situatie incerta, stare de alerta sau senzatia unui posibil pericol duce la stranut imediat ce se incheie adulmecatul. Observati stranuturile si o sa vedeti.
Ca sa prevenim "racelile" la sugari ar trebui: sa tinem sugarii cat mai mult timp acasa, in special cei sub 6 luni. Fara suprize, situatii noi, vizitatori, carat prin oras, schimbari de locuri, vizite la bunici, concediii, controale medicale inutile.
Medicamente puse in nas, aspiratoare nazale si alte chestii ciudate creeaza la sugari de regula o noua situatie de alerta care recidiveaza conflictul si lungeste reparatia .
Cand copii sunt mai mari, in loc le facem frica de raceala si sa ne vaicarim in fata lor, ii incurajam si le aratam ca trece de la sine, asa cum faceau si strabunicii nostrii. Ii invatam ca nasul nu poate fi reparat fara muci si ca mucii sunt prietenii nostrii. Antibiotice la raceali nu dadeau acum 30 de ani nici cei mai prosti medici. Acum antibioticele au devenit ceva standard la orice boala.
In plus de la o simplu guturai se pot creea noi conflicte. Frica de medic, de injectie sau de boala poate produce la un copil usor o laringita sau bronsita. Cine merge la medic cu copilul cand e racit vine de regula acasa cu inca cateva boli cauzate de fricile copiluluui fata de tortura medicala, in caz ca a existat. Sau cat timp se afla in clinica/cabinet copilul mic iese din faza de reparatie si intra iar in starea de adulmecat, prelungind faza de reparatie.
Mama este de ex. 4 ore plecata cu copilul ca sa consulte un medic toate aceste schimbari din timpul calatoriei, al asteptatului si al consultatie ulcereaza si mai mult mucoasa nazala si lungesc simptomele.
Cand nasul se desfunda brusc si incepe sa curga sau apar noi stranuturi este un semn clar ca conflictul de adulmecare a recidivat si vindecarea a stagnat si va dura acum si mai mult.
In plus opiii traumatizati la nastere de la ecografe, cezariana, vaccinare sau injectii sunt deja 100% sigur "alergici" la medici, la halate albe sau la miros de cabinet medical si vor adulmeca toata situatia imediat ce apare un trigger care le aduce aminte de trauma.
Oare cum va reactiona o vita care a scapat printr-un miracol de moartea in abator, cand o duci din nou la un abator in vizita ? Si copiii traumatizati de medicina reactioneaza la fel cand ii duci din nou la medic. In plus orice seringa si aceste pentru orice copil aproape un instrument de tortura, daca a facut deja odata cunostinta cu ele.
Ca urmare a acestui proces de reparatie necesar, nici nu are cum sa existe un remediu naturist, homeopat sau chimic sau vaccin care sa vindece si previna o "raceala". Nici cel mai bun homeopat sau medic din lume nu poate vindeca un guturai odata aparut. Il poate doar suprima...adica poate opri reparatia.
Picaturile nazele impiedica vindecarea, caci atunci cand nasul este infundat
tocmai este reparata mucoasa subtiata mai inainte. Mamele si doctorii cred ca trebuie neaparat sa "desfunde" nasul astfel incat copilul sa doarma mai bine, sa respire bine. Cine se ingrijora atata de asta pe vremuri ?
Conflictul asociat in mod gresit cu guturaiul in NMG este conflcitul "imi pute aceasta situatie". Insa acest conflict este foarte rar. In 99% din cazuri la guturai cauza este este necesitatea adulmecarii de ceva nou, incert, nesigur, periculos, o stare de alerta deci.
Am observat asta foarte des la copilul meu. Primul lui guturai a fost cand "desteapta" de nevasta a plecat de plictiseala cu el cand avea 8 luni in vizita pentru mai multe zile la o prietena. A venit de acolo cu guturai (casa noua si oameni noi si situatii noi zilnic de adulmecat), si o conjuctivita (despartire vizuala de tata pt. prima data). Imi venea sa plang de ciuda ca am lasat-o sa plece caci instictiv am simtit inainte ca nu-i bine. Dar asa este cand nu ascultam inima si nici nu cunoastem NMG.
Daca analizati situatia anterioara unui stranut veti remarca mereu un pericol, o situatie noua sau una de alerta. O dovada mai clara pentru Noua medicina germana si explicatia racelilor nici nu exista. Chiar putem provoca stranutul la altii, creeind in mod intentionat situatii de alerta.
). mi s a parut interesant..acum cat adevar este aici nu stiu...
Ce ouă frumoase... 
